Let's party...

Plecarea de la cheu, cu vant din travers care ne impingea in doc a fost excelenta (un spring dinspre prova la o baba de pe doc dinapoia traversului, tinut “la mana” de pe barca, motor pe inainte, eu pe mal am impins putin barca sa ii dau un impuls si T, skipper-ul,  a iesit foarte frumos cu motor pe inapoi). Foarte elegant !

T a decis sa mergem doar la motor asa ca dupa strangerea baloanelor, am cam frecat menta. In golf, 25 noduri vantul in rafale, dinspre tribord. In stramtoare, acelasi vant, nici o problema.

In golf, lucrurile nu aratau asa rau

Dupa trecerea de insulita cu cotlete, pardon, capre, am inceput sa avem valuri. Din ce in ce mai mari. Moralul era destul de ridicat, dar cam toti aveam morcovul bine infipt.

T isi pusese fatza serioasa spre grav si toti si-au pus vestele fara nici un comentariu. Ale dracu’ veste, tare incomode mai sunt. Data viitoare sa nu uit sa imi iau vesta de la caiac. Eu mi-am tras si o cagula pe cap, sa nu imi mai crape buzele (din experienta, la vant puternic ma alegeam cu niste crapaturi la bot de toata frumusetea). Adi a coborat in cabina sa isi ia aparatul (ce curajos!!!) s-a apucat sa faca poze dupa ce s-a lasat inhamat cu greu de catre Dan. Al dracu ham, nu i se aseza deloc pe cur. Pana la urma l-a pus de bine de rau, ii statea ca dracu, probabil pentru ca era un ham de piept si el si l-a pus pe cur, dar asta e mult mai putin important decat siguranta omului si oricum ne-am dat seama de acest mic detaliu muuult mai tarziu…).

Garantat, ii punea doar hamul ...

Eu cu Dan ne-am apucat de mancat seminte. Era foarte tare, pentru ca era suficient sa scuipi putin cojile si vantul le lua imediat in primire. Mai tare era ca ele aterizau peste tot : pe ceilalti, pe mare, in barca.
Valurile cresteau rapid. Erau laaargi si maaari. Veneau initial din travers dar apoi au inceput sa vina din mai multe directii (directia generala fiind din tribord) iar barca doar la motor, cu toate velele stranse complet, era destul de neplacut leganata. Efectul privitului prin obiectiv s-a vazut la Adi care a inceput sa dea la boboci peste bord. Noroc ca nu mancase nimic de dimineata asa ca nu era prea mare risipa. Dealtfel nimeni nu mancase nimic si totusi nimeni nu se plangea de foame.

Lucrurile pareau inca stabile

Eu am gasit un loc de stat pe barca foarte tare : sus pe masa rabatata, calare ca pe un cal. Eram incantat ca nu am simtit nici o simptoma a raului de mare (pentru cine nu stie, eu am avut cu ceva timp in urma o repriza de 24 ore de rau de mare, da’  d’ala rau cu adevarat… si cunosc prea bine toate fazele lui). Oricum bagam seminte cu cola la greu, de incepuse sa ma usture limba. Pana la urma Bogdan m-a dat jos de pe cal. Era tare ingrijorat (se vede bine in poze).

Party....

Cu binoclul in mana m-am apucat sa ma benoclez la Skyros si asa am observat ca inca suntem in adapostul insulei, valurile, care deja erau ingrijorator de mari, erau inca valuri “de adapost”.  Am facut poze si am filmat, ocazie cu care am luat un val in aparatul foto care s-a umplut cu apa de mare. Asta a compromis toate pozele din dimineata asta, aparatul insa s-a dovedit din nou extrem de rezistent, tinand cont ca apa curgea din el pe la incheieturi.

Si dai, si lupta...

Aparatul foto, plin cu apa de mare, continua sa reziste ...

Vantul a ajuns la 35 noduri asa ca scapam foarte usor de cojile de la seminte. Odata cu cresterea vantului si a valurilor crestea si ingrijorarea echipajului si scadea si curajul. Cel putin al meu scazuse destul de mult. Asa ca i-am zis lui  T ca daca decide sa ne intoarcem, eu sunt de acord. Oricum decizia era a lui insa speram sa ia o decizie in acest sens. Dupa 10 minute a dat comanda de intoarcere. Inca nu iesisem din adapostul insulei si barca sarea ca toti dracii pe valuri.
Dupa intoarcere Adi a vrut sa isi pastreze bordul pentru dat la boboci, spre ingrijorarea echipajului care s-a manifestat galagios si l-a trimis in bordul de sub vant…

Sa borasc, sa nu borasc...

Trecerea prin stramtoare a fost deja rutina, aterizarea insa a fost cu probleme. Eu am sarit pe mal pentru a lega barca dar T s-a apropiat prea mult de mal (in loc sa se lase dus de vant) si a lovit cu tribordul. Mi-a fost ciuda ca nu am putut sa tin barca dar forta cu care apasa vantul nu mi-a dat nici o sansa. Un colt de marmura a lasat o urma de un deget pe tribordul barcii si o zgarietura destul de lunga dar superficiala. Poze nu am facut, eram prea suparat de zgarietura.

Imediat dupa noi au aparut si doua bijuterii pe apa… pozele vorbesc de la sine:

Bijuteriile

Supararea ne-a trecut destul de repede asa ca am inchiriat din nou scutere iar eu cu Dan am plecat sa vedem sudul insulei pe care nu l-am vazut in ziua precedenta. Am mers muuult ne-am bucurat de peisajul salbatic, cu stanci, pomi deformati de vantul puternic si capre, muuuulte capre (si frumoase si urate*). Mi-a placut tare mult un canion nu prea adanc sapat in stanca unde am facut si poze.

Skyros, sud

Sud

Harta

Peisaj modelat de vant ... care's capre care's pietre ?

Canionul

Floricele pe campii...

Dupa ce am revenit la barca, ne-am regrupat toti si am plecat in Skyros. Ne-am plimbat, am facut poze, ne-am amuzat ca niste copii. O chestie funny : T m-a pus sa caut vopsea si chit sa reparam barca asa ca intru intr-un magazin (un fel de “Ferometal”) si intreb pe o tanti batrana in daca are “boghia ta scafi” (in traducere un fel de “vopsea – barci”). N-avea dar m-a trimis la un alt magazin,putin mai jos in oras. Acolo intreb in greceste o fata draguta daca stie engleza si raspunsul este :”Da, dar poti sa imi zici si in romaneste”. Eu, care am compilat doar “da-ul”  incep sa vorbesc in engleza spre amuzamentul fetei si al lui Bogdan. Pana la urma ne-am lamurit : fata era basarabeanca, de vre-o 7 ani pe insula asa ca ne-a ajutat sa ne intelegem cu proprietarul magazinului. Din pacate, noi nu stiam exact ce vroiam asa ca am renuntat sa mai cumparam (ei aveau niste cutii mari cu chit si vopsea, noi speram sa gasim un kit cu de toate special pe care sa scrie de preferat “repairing kit for boats” ).

Peisaj urban cu scuteristi

Bulevard

Fortareata, inaccesibla dupa cutremurul din 2001

Skyros, clasic mediteraneean 2

In centru

Spre seara, dupa ce am cautat prin oras pe sus un restaurant care sa ne faca cu ochiul, am mancat din nou la grecul de pe plaja din Magnesia. Am mancat iarasi ca un spart. De data asta am luat o musaca de vinete plus tzatziki-ul de rigoare. Nu sunt eu fan al vinetelor dar a fost buna. Grecu’ ne-a facut cinste cu tzipouro, dar cum noi nu bem, am livrat toate paharelele catre Dan si Cosmin. La plecare, Cosmin si-a pus casca de moto invers, motiv de hahaiala generala.
Drumul de intoarcere a fost relaxant si fara surprize. Dan care era pe impreuna scuter cu Adi era sa rateze o curba in timp ce priveau amandoi un golfulet (din fericire a rezolvat situatia ca alfel ar fi facut un salt de cateva zeci de metrii in jos). Seara am adormit repede in timp ce baietii jucau poker.

cine se scoala de dimineata... face poze la rasarit

Dupa cateva minute au aparut  pe punte Bogdan si Daniel ca sa imi umple mie cadrul …

Privind rasaritul

Dupa atata somn eram super odihnit. Pe la 6 eram prin dreptul insulitei Skyropoula pe care o lasam la tribord. Marea era ca un lac linistit si mergeam la motor. Skyros-ul se vedea in prova inconjurat de aburii diminetii.  Cosmin preluase deja cartul si era la timona asa ca am profitat de ocazie pentru a documenta in imagini momentul.

Skyropoula

In jurul orei 8 i l-am trezit si pe skipper care ne ceruse in mod express sa il chemam pe punte cand ajungem aproape de Skyros. Studios din fire, s-a apucat sa studieze cartea pilot (probabil sa ne convinga ca nu am dat degeaba banii pe ea).

Skyros

Skipper studiaza cartea pilot

Eu mi-am luat in primire postul de bucatar, am gatit o omleta maricica, din 15 oua, care s-a bucurat de laudele echipajului. (Cu exceptia skipper-ului care nu a avut incredere in oualele de ratza care s-au strecurat in omleta si a refuzat sa manance. Nu m-am suparat deloc … pe principiul “that’s it … more for me”.

Am lasat la babord o insulita inverzita pe care un grec intreprinzator a “deportat” o multime de capre. Eu am vazut o multime de cotlete puse la ingrasat dar stiam ca nu as avea nici un suport din partea echipajului asa ca am renuntat la gandul de a recolta una, mica mica… Data viitoare, sigur o sa fiu pregatit pentru culesul de capre .

Insulita cu cotlete...

S-a decis ca intrarea in portul Linaria, situat in partea de vest a insulei sa se faca prin stramtoarea marginita de insula principala si micuta insula Valaxa pentru a scuti un ocol de 1-2 ore. Largimea stramtorii este de 130 m, mai mult decat suficient pentru barcuta noastra, numai ca adancimea conform hartilor era, in mijlocul senalului sub 5 metri. La intrarea in stramtoare ne-am luat posturile in primire : 2 oamenii la prova pentru a sta cu ochii pe fundul apei, 1 jos in cabina cu ochii pe chart-plotter, 1 pe punte cu un GPS portabil in mana skipper-ul si co-skipper-ul la timona. Trecerea s-a facut fara probleme, bazandu-ne aproape exclusiv pe informatiile aratate de GPS si lasand autopilotul sa tina barca pe directie.

Am trecut cu bine de stramtoare

Am ajuns in Skyros in jurul pranzului, eram singurul velier de acolo si in afara de nava SAR, ferry-ul  si cateva barci pescaresti nu mai era nimeni in port. Am tras la cheu cu tribordul fara incidente dupa care am mers cu Adi sa cautam capitania pentru a face formalitatile de intrare. Acolo am dat de doi greci tare plictisiti care ne-au comunicat ca  skipper-ul trebuie sa mearga sa faca formalitatile asa ca ne-am intors la barca si l-am trimis pe el.

Linaria - Skyros

"Best Men" in Skyros

Intre timp eu m-am ocupat de inchirierea scuterelor. Prima surpriza : bastinasii nu vorbesc DELOC engleza. Cool, eu stiu putina greaca, asa ca am profitat de ocazie ca sa imi exersez abilitatile.
Rezultatul negocierii : reducere de la 20 E la 15 E / bucata, pentru 4 scutere vechi, fara schimbator automat. Aiureala cu scuterele astea a fost ca aveau vitezele diferite de motocicleta, iar eu tot uitam si schimbam in jos cand trebuia in sus si invers. Rezultatul : zgaltaieli, injuraturi, rasete si iar rasete.  Mai tarziu vom afla ca am dat enorm pe ele, dar cum astia erau singurii care aveau de inchirat scutere, si altceva decat scuterele alea nu aveau, nu prea am avut de ales.

Viiiiin Scuteristiiiiiiii.....

Am alimentat jucariile, ocazie cu care am descoperit ca benzina costa 2 euro/litru si am purces la turul insulei pe directia acelor de ceasornic. Plimbarea a fost o distractie fabuloasa, scuterele erau ca vai de ele, faceau ca toti dracii cand le acceleram, scoteau fum iar noi le abuzam ca nebunii. Primul incident care s-a terminat cu o portie de ras in hohot : eu era sa imi pierd pasagerul, pe Costin, care nu prea avea loc pe sa in spatele meu si la o bruscarea a schimbatorului  a alunecat in spate. Viteza mare nu aveam asa ca a “coborat” in picioare, numa’ ca s-a prins de mana mea dreapta, care era prinsa de acceleratie si cum el tragea de mana – mana de acceleratie iar degetele de frana fata,  am intrat cu tot cu scuter in sant si apoi am inceput sa urc dealul intr-un zgomot de motor ambalat teribil. Pana la urma am biruit monstrul fara sa il dau pe jos.
Dupa cateva minute, a venit randul lui Dan, care la o oprire pentru regrupare a inceput sa piarda piese – un surub a sarit din motorul scuterul lui pe asfalt. Era surubul care tinea nulul. Cu pretul unei neinsemnate arsuri la mana (asta in timp ce Bogdan zicea calm “vezi ca arde capacul ala”) am bagat surubul la loc si am pornit mai departe cu totii.
Deja capatasem dexteritate si mergeam pe scuter in timp ca faceam poze la o barza cenusie ce aterizare pe drum.
Am ajuns la Skyros (oraselul), am urcat pana la castel, si apoi la recomdarea unui bastinas foarte amabil am mers pe plaja, in Magnezia la un restaurant foarte bun. Am mancat excelent (eu cu Dan caracatita si calmar, T cu Cosmin miel, Adi cheesburger !!!!, Costin paste).

Skyros

Skyros - Magnesia

Cand am plecat de la restaurant se intunecase si se lasase frigul asa ca am tremurat tot drumul pana la Linaria.
Patru dintre noi au plecat mai departe spre sudul insulei cu scuterele, eu cu Costin am ramas si ne-am plimbat pe dealurile din jur.
Skyros-ul este o insula izolata, in care turistii sunt totusi o raritate asa ca si-a pastrat destul de bine caracterul original. Oamenii nu sunt asa orientati pe turism, isi duc viata linistita pe insula, destul de izolati de restul Greciei.  In mod sigur vara insula e mai animata, dar acum totul inspira o stare de monotonie si liniste. Am incercat sa imi imaginez daca as putea trai aici dar nu am putut sa ma vad integrat intr-un asa mod de viata. Trebuie sa incerc ca sa vad. Dar pozele facute de noi ne arata cat de frumoasa poate fi Grecia primavara : muulte flori inflorite, multe culori, toate pe un super fond de verde. Asta in nord, caci un sud stancile albe sunt predominante.

Skyros - primavara

Skyros - primavara

Skyros - Biseria din Linaria

Dupa plimbarea prin insula, ne-am stins setea cu niste bere si cola si apoi, inainte sa ne culcam am verificat prognoza, care arata destul de rau pentru a 2-a zi si am hotarat sa plecam spre Alonisos dis de dimineata.

A fost foarte bine asa, cand am sosit noi in Volos, Bogdan si Cosmin deja preluau barca asa ca eu m-am ocupat de ultimele cumparaturi – grecesti (masline, portocale, batoane de susan, etc), o plimbare prin portul Volos, o cercetare pentru un loc de parcare. Am mancat ceva light langa masini si apoi am inceput sa descarcam bagajele in barca. Prima sticla de bere isi da obstescul sfarsit pe betonul din port.  De obicei eu sunt cel care sparg lucruri si nici de data asta nu am facut exceptie. A urmat prezentare barcii de catre skipper, instructiunile de folosire, stabilirea carturilor (de 3 persoane, cate 3 ore) – mie mi s-a parut exagerat (prea multe persoane) dar in final s-a dovedit o idee tare buna.
La ora 4, am pornit la motor spre Skyros pe o vreme super pentru navigat, furtuna care batuse toata saptamana se carase spre est, undeva deasupra Turciei. Am iesit din port, am facut poze si ne-am relaxat care pe unde a apucat.
Aici s-a rupt filmul, eu – care in ultimele 36 de ore nu dormisem deloc si condusesem vreo 200 km vineri plus 930 km vineri noaptea – am adormit sus pe punte. Stateam pe tribord, care era expus spre apus, si soarele ma incalzea placut cand am adormit. Pana duminica la ora sase dimineata am doar 3 amintiri :

Prima : m-am trezit inghetat tun, tremuram ca varga pentru ca soarele apusese si se lasase un frig teribil. M-am carat in cabina, mi-am luat sacul de dormit, am revenit pe punte si m-am culcat la loc.

A doua a fost cand m-a trezit Cosmin sa trec de cart. Habar nu am cat era ceasul. Imi amintesc ca m-am echipat cu hainele groase de sailing, fara sa ma trezesc intru totul  m-am urcat pe punte si m-am culcat, de data asta in babord. Mai era si Adi de cart, semn ca somnul meu daduse peste cap toate carturile de pana atunci (se stabilise sa fiu in cart cu Bogdan si Costin).  Mergeam la motor si Cosmin era la timona asa ca am dormit tot cartul. A incercat Cosmin sa ma trezeasca de vreo 2 ori dar pana la urma s-a lasat pagubas. Cand s-a terminat cartul, m-am dus iar jos si m-am culcat.

    A treia amintire a fost cand l-am auzit pe Cosmin care striga ca a vazut un peste spada care sarea. Mi-era prea somn sa ma duc sa il vad, asa ca am dormit mai departe.

Sunt curios daca chiar asta a fost ordinea evenimentelor, eu eram in transa asa ca e posibil sa fi fost inversate 2 cu 3 dar e putin important.

Primele instructiuni si prezentarea barcii

Bye - bye Volos

Toata lumea pare ca stie ce face... doar pare

Am fost cu un Bic Tobago si un Bic Ouassou, 3 adulti si un copil (impropriu spus adulti, ca nici unul nu avea mai multa minte decat copilul) si am reusit sa facem o mini-vacanta super. Nu a fost un tur de forta ci o plimbare de placere si de “aclimatizare” cu Delta, probabil preambulul unor iesiri ceva mai serioase.

Am parcurs cam 10-12 mile pe zi, doar dimineata, intre 8 (chiar daca de fiecare data ne-am propus sa plecam pe la 6 ) si pranz.
Etapele au fost : Tulcea – Maliuc, Maliuc – Crisan, Crisan – Sulina.

Am optat pentru cazare la 4 stele atat in Maliuc cat si in Crisan, cu piscina, mancarica si tot ce trebuie pentru relaxare totala. Eu personal am castigat 2 kg, 100% peste 
La Sulina, am stat la o tanti care avea si curte pentru parcat caiacele, destul de aproape de cheu, si am mancat tot acolo cel mai bun bors de somn si somn prajit, reusind perfomanta sa bag in mine un munte de peste la o singura masa.

Am plecat din Tulcea pe la  8, dupa ce am cautat vreo juma’ de ora un loc de parcare cat mai safe.

Alex, responsabil cu harta, aici putin cam adormit dupa ce a stat la poveste in masina aproape tot drumul Bucuresti - Tulcea

La padela

Am ajuns la Jurilovca pe la 9, am parcat in zona “cu plata”, la 2 m de apa si in 5 minute eram deja in caiac, pe directia “Cap Dolosman”.
Pescarii de acolo care ne-au vazut au avut evident reactia deja clasica “plecati cu asta la Portita ???!!!”.

Mascota expeditiei ...

Jurilovca

Drumul pana la Argamum a fost super, vant usor din vest, la adapost de stuf intr-o ora si jumatate debarcam la poalele cetatii, privind cu un ochi in spate, catre o vidra care ne-a facut cu mana si care apoi s-a ascuns si cu un ochi catre valurile de pe Razelm, care nu erau mici deloc.

La padela

Am vizitat rapid cetatea si apoi am luat-o catre Insula Bisericuta, insa lucrurile nu au fost deloc simple. Valuri mari, din laterala, vant destul de tare… am parcurs cei 3 km intr-o ora. Am debarcat pe insulita, am stat putin, am mancat si apoi cap compas Portita.

Cetatea Argamum

Argamum si Razelm-ul inspumat

Padelam printre pelicanoli ...

Insula bisericuta cu pelicanii sai

Prima debarcare pe Insula Bisericuta

Exploram si ne lasam mancati de tantari

Locuitorii insulei si-au luat zborul, asa ca am decis sa ne intoarcem

Mascota s-a adaptat perfect vietii de caiac ... probabil ca are nasul infundat

Ne apropiem de Gura Portitei, pazita de 2 pelicani

Am sosit !

Total drum : 5 ore in care am padelat fara eforturi extraordinare. Satisfactia este maxima iar Alex se bucura din plin de contactul cu pamantul si alearga peste tot prin mica asezare.

Portita

Ne-am cazat la casute, langa o gasca de biciclisti care venisera pe malul marii pana aici.  Plimbarea lor o gasiti aici : http://www.plimbaricubicicleta.ro/2010/09/vadu-periboina-gura-portitei-iunie-2009.html

La casute

Ne-am plimbat pe  malul marii, am stat la focul de tabara facut de gazde (extraordinar de frumos)

Pe plaja

Peste noapte s-a pus vantul, asa ca duminica dimineata sufla un vant de nord de abia stateai pe picioare.
Am plecat la 10, chiar daca am fost avertizati ca sunt valuri mari si nu vom putea trecere. Si erau… mari. Vantul era de NW, in rafale. A trebuit sa bag caiacul in stuf ca sa pot imbraca juniorul cu costumul de izopren. Asta a fost o treaba tare complicata. Caiacul se legana, vantul batea ca dracu, dar am reusit. Am ajus la 12 la Bisericuta insa Razelm-ul arata exact ca marea : valuri mari, inspumate.

Razelm-ul suparat

Doar atat mai aveam ca sa trecem stramtoarea...

Am decis ca e mult prea periculos asa ca dezamagiti, am luat-o inapoi spre Portita unde am pus caiacul pe vaporas si am trecut ca pensionarii.

Asteptand vaporasul...

Vine "gabara"... gata de imbarcare

Cu caiacul pe vapor... e cam trist dar macar e "safe"

Concluzia : nu e o tura de incepatori, toate avertismentele pesimiste despre Razelm s-au adeverit, trebuie sa stii cand sa renunti, si … URMEAZA SINOE !